Metaboliți secundari: antocianii
Culoarea face diferența. Dacă limba ta este albastră, afinele provin din pădure și sunt sălbatice. Afinele cultivate, pe de altă parte - care sunt predominante pe piață - sunt tot albastre la exterior, însă au carnea fructului deschisă la culoare și, astfel, cu greu pătează limba, dacă o fac.
Culoarea albastră a fructelor de pădure este rezultatul unui colorant numit antocian și este clasificat ca așa-numit metabolit secundar. În ultimii ani au fost efectuate mai multe studii asupra acestora, deoarece se spune că au o funcție de protecție antioxidantă.
Antocianii reprezintă cel mai mare grup de pigmenți solubili, cu spectrul de culori roșu-albastru-negru în regnul vegetal. Fructele roșii, violet și albastre, sucurile produse din acestea sau vinurile roșii, precum și câteva tipuri de legume sunt bogate în antociani. Acești coloranți, antocianii, se găsesc de obicei în straturile superioare ale plantelor. Proprietățile benefice ale flavonozilor, ce includ antocianii, sunt în principal atribuite proprietăților antioxidative ale acestora. Antocianii acționează ca necrofagi eficienți ai moleculelor reactive de oxigen și nitrogen, care pot provoca deteriorări oxidative ADN-ului, proteinelor și lipidelor. Antocianii pot încetini coagularea sângelui și reduce agregarea trombocitară, pot îmbunătăți vederea și pot avea efect antiinflamator și vasoprotector. În plus, antocianii sunt și antioxidanți eficienți in vitro, cu o capacitate antioxidativă mult mai mare comparat cu Vitamina C sau E.
Faptul ca antocianii sunt surse de sănătate este deja stabilit - de ce se întâmplă astfel și cum au un efect molecular asupra organismului, încă nu s-a înțeles pe deplin.
Următoarele sucuri Biotta conțin o cantitate foarte mare de antociani:
Aronia-Acerola, Afine, Soc, Coacăze negre, Morcov violet, Diget (Pflaume Feige), Breuss
Facebook
Twitter