Blog Biosens » Aditivi alimentari

Despre E 330 – Acidul citric

biosens — Thu, 01 Apr 2010 08:52:02 +0000

Acidul citric este un acid organic slab care se găseşte într-o varietate de fructe şi legume, dar mai ales în citrice (de aici şi denumirea): lămâi, lime, portocale, grapefruit. Lămâile şi limele au cele mai mari concentraţii de acid citric, acesta putând cuprinde 8% din greutatea uscată a fructului. Este un conservant natural folosit pentru a da un gust acrişor mâncărurilor şi băuturilor.

Acidul citric se foloseşte ca şi condiment în prepararea Vitaminei C, dar şi în producerea medicamentelor şi în biotehnologie.
Datorită proprietăţii de combinare a metalelor în apa dură, acidul citric este folosit în industrie la fabricarea săpunurilor şi a detergenţilor.
Ca aditiv alimentar, acidul citric este folosit la aromatizarea şi conservarea băuturilor, mai ales a băuturilor acidulate, a berii şi a alimentelor şi poate fi întâlnit sub denumirea de E330. În acelaşi timp, acidul citric apare şi sub formă naturală în multe sucuri. Acidul citric nu este considerat periculos întrucât este o componentă a celulelor organsimului, fiind eliminat de corp fără efecte adverse.

Unul dintre cele mai mari beneficii ale acidului citric este faptul că este natural şi nu prezintă un pericol pentru mediu. Foarte puţine persoane sunt alergice la acid citric, însă persoanele care au o sensibilitate a stomacului la acid citric ar trebui să evite alimentele care îl au ca ingredient. Consumat în exces, acidul citric poate ataca smalţul dinţilor.

Aditiv alimentar E414 – Guma arabică

biosens — Wed, 24 Mar 2010 07:32:53 +0000

Guma arabică* este un tip de gumă folosită atât în produsele alimentare ca stabilizator, cât şi în cerneală şi produse textile. Guma arabică provine de la arborii Acacia Senegal şi Acacia Seyal din Africa tropicală.
Întâlnită şi sub denumirile de chaar gund, gumă de acacia, meska sau char goond, această gumă naturală este de obicei incoloră, inodoră şi fără gust. Când seva se scurge din copac şi ia contact cu aerul la suprafaţă, de cele mai multe ori se întăreşte şi se formează un balon oval, de mărimea unui ou de porumbel. Acesta poate fi aproape complet dizolvat în propriul său volum de apă. Comercializată singură, această gumă se poate găsi sub formă de sirop, pudră, ulei, bucăţi mari sau granule.
Componentele chimice ale gumei arabice, cum ar fi glicoproteinele şi polizaharidele, care îi conferă o consistenţă lipicioasă, sunt cele care o transformă într-un bun stabilizator pentru alimente. La fel ca şi gelatina, guma arabică poate fi folosită atât pentru a lega substanţe alimentare, cât şi pentru a netezi texturile sau pentru a păstra aromele. Guma arabică este prezentă în băuturi neacidulate – cum ar fi siropurile, bomboane de ciocolată, gume, bezele şi jeleuri.
Guma arabică are diferite întrebuinţări şi în afara industriei alimentare. Este considerată a fi o componentă vitală în litografia tradiţională, fiind în mod special folosită în vopsele, cerneală, lipici şi la imprimări. În industriile farmaceutică şi textilă, guma arabică este uneori folosită pentru a controla vâscozitatea. Poate fi folosită şi în cosmetice, fotografie, conuri de tămâie, produse de lustruire a pantofilor, timbre poştale şi operaţiuni pirotehnice. Calitatea sevei este, de asemenea, în curs de cercetare pentru un potenţial rol pe care l-ar putea avea în dializa intestinală.
Herodot menţiona folosirea sevei pentru procedurile de îmbălsămare, în secolul al V-lea, în Egipt. În secolul al IX-lea această gumă a fost descrisă ca fiind utilă pentru cataplasme sau comprese pentru ochi. În timpul secolului al XII-lea, guma arabică a fost folosită ca element de comerţ. Agricultorii africani vând guma în pieţele locale ca remediu pentru sănătate. Oamenii folosesc această gumă pentru a-şi ameliora problemele de stomac şi intestine, dureri în gât, probleme cu vederea, sângerări sau obişnuita răceală.

*Cercetările realizate până în prezent nu au identificat un potenţial pericol pentru sănătate în urma consumării acestui aditiv alimentar. Guma arabică face parte din categoria “E-uri inofensive”.

Despre Acidul carbonic

biosens — Mon, 15 Feb 2010 08:40:46 +0000

Ce este acidul carbonic?

Acidul carbonic este un acid slab, care ia naştere atunci când dioxidul de carbon (CO2) este dizolvat în apă (H2O), rezlultând formula chimică H2CO3. Când acidul se separă sau abandonează un ion de hidrogen, molecula rezultată se numeşte ion carbonat.

Unde se găseşte?

Acidul carbonic apare frecvent în lumea naturală. Poate fi găsit în băuturile acidulate, în şampanie, în sânge, chiar şi în ploaie.

Cum se foloseşte?

În timpul producerii băuturilor acidulate, dioxidul de carbon este dizolvat în apă, astfel creîndu-se acidul carbonic. Acest acid, alături de acidul fosforic şi alţi acizi, oferă gustul puţin acrişor din multe băuturi acidulate. Tot acidul carbonic este cel care dă senzaţia unei „pişcături” slabe pe limbă atunci când ingerăm o băutură acidulată. În concluzie, acidul carbonic este cel care face ca băuturile acidulate să aibă un gust gazos.
Acidul carbonic joacă un rol important în păstrarea echilibrului pH-ului în organism. pH-ul normal al fluidelor din corp este în jur de 7,4 şi trebuie păstrat aproape de acest nivel pentru ca organismul să poată funcţiona la parametri normali. Dacă pH-ul se schimbă, în sus sau în jos, enzimele îşi pot opri funcţionarea, muşchii şi nervii pot începe să slăbească, iar activităţile metabolice sunt afectate. Ionul carbonat eliberat din acidul carbonic are rolul de amortizor, ajutând organismul să reziste schimbărilor din pH. Astfel, poate funcţiona ca acid sau ca bază, în funcţie de necesitate.

Despre Acidul Ascorbic – E300

biosens — Fri, 05 Feb 2010 13:16:52 +0000

Ce este acidul ascorbic?
Acidul ascorbic este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante. Este o legătură moleculară de carbon, hidrogen şi oxigen şi este cel mai des întâlnit sub denumirea de Vitamina C.

Cum se foloseşte?
Acidul ascorbic se foloseşte ca antioxidant în industria berii pentru prelungirea termenului de valabilitate; ca şi conservant în industria cărnii pentru menţinerea culorii; ca agent de mărire în industria de panificaţie şi, de asemenea, ca inhibator în modificarea culorii pulpelor de fructe tăiate şi sucurilor.

Acidul ascorbic şi sărurile sale de sodiu, potasiu şi calciu sunt des folosiţi ca aditivi alimentari antioxidanţi. Aceşti compuşi sunt solubili în apă şi, deci, nu pot proteja grăsimile de oxidare: pentru acestea, esterii liposolubili ai acidului ascobic cu catenă lungă de acizi graşi (ascorbil palmitat sau ascorbil stearate) pot fi folosiţi drept antioxidanţi. Numele aditivilor alimentari europeni relevanţi sunt: E300 acid ascorbic, E301 ascorbat de sodiu, E302 ascorbat de calciu, E303 ascorbat de potasiu, E304 esteri ai acidului ascorbic cu acizi graşi.*

Restricţii dietetice
Nici una. Acidul ascorbic paote fi consumat de către toate grupările religioase, vegani şi vegetarieni.
Efecte secundare
Nu se cunosc efecte secundare în concentraţiile utilizate. Cercetările realizate până în prezent nu au identificat un potenţial pericol pentru sănătate în urma consumării acestui aditiv alimentar.
Acidul ascorbic este esenţial pentru organism, fiind necesar pentru buna funcţionare a organelor. Nivelul scăzut de acid ascorbic poate duce la pierderea dinţilor, anemie, incapacitatea rapidă de vindecare şi apariţia uşoară a vânătăilor.

*http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_ascorbic

E296 – Acid malic

biosens — Wed, 03 Feb 2010 08:58:01 +0000

Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare (Ordinul Ministerului Sănătăţii Nr. 975/1999).

Ce este acidul malic?
Acidul malic este un acid organic slab, unul dintre cei mai răspândiţi acizi din natură şi este uşor metabolizat de microorganisme. Acidul malic a fost izolat pentru prima dată în anul 1785 de către chimistul german Carl Wilhelm Scheele.
Unde se găseşte acidul malic?
Acidul malic este un acid natural şi se găseşte într-o mare varietate de fructe şi legume, dar cea mai bogată sursă de acid malic sunt merele, strugurii şi fructele de pădure.
Cum se foloseşte?
Acidul malic se foloseşte în industria farmaceutică la fabricarea de laxative, precum şi la fabricarea de medicamente pentru aparatul respirator.
În alimente este folosit ca aditiv, având codificarea E296 – este vorba despre un acidifiant care apare în băuturile răcoritoare (mai ales în sucul de mere şi în sucul de grapefruit) alături de acidul citric, având misiunea de a echilibra dulceaţa produsă odată cu adaosul de zaharuri.
În producerea vinurilor, odată terminată fermentaţia alcoolică, se realizează o a doua transformare denumită „fermentaţie malolactică”, produsă de bacteriile care transformă acidul malic în acid lactic (scăzând aciditatea vinului). Astfel, vinul îşi pierde din aciditate şi devine uşor şi aromat.

Acidul malic face parte din categoria “E-uri inofensive”.

Restricţii dietetice
Nici una, acidul malic poate fi consumat de către toate grupările religioase, vegani şi vegetarieni.
Efecte adverse
Ceretările actuale nu indică existenţa de efecte adverse în urma consumului de acid malic. Cu toate acestea, acidul malic este contraindicat sugarilor, iar concentraţii mari nu sunt permise în alimentele pentru copii, deoarece copiilor mici le lipseşte capacitatea de a metaboliza cantităţi mari de acid malic.

Potrivit OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), „alimentele cu conţinut de acid malic au fost consumate de om de secole fără a produce efecte adverse”.*

*http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_malic